Ți-ai imaginat veodată să porți pe tine o adevărată istorie? DA, căteva decenii care au format personalitatea unui om, ca mai apoi să transmită experiența mai departe?
De câte ori ai încercat să îmbraci lucrurile mamei când erai mică? De câte ori ai încălțat pantofii mamei cu vrio 7 mărimi mai mare și ai defilat prin casă? Nu mai zic de cosmetică și prima noastră experiență în de-ale make-upului 🙂 Da, suntem ceea ce suntem, de mici dorim să fim ca părinții noștri de aceea este inevitabil ca fiecare din noi, mai ales fetele, să se deghizeze în ceea ce iubim mai mult!
Mă privesc în oglindă, mă văd pe mine și o văd pe mama, la vârsta mea. Văd părți din personalitatea ei, din atitudinea ei, văd valorile și principiile pe care mi le-a transmis. Văd transferul de informații între generații, văd evoluția timpului. Ne uităm împreună în oglindă și vedem cea mai frumoasă imagine despre cum două generații devin una, prin intermediul stilului vestimentar.
Ținutele pe care le purtăm oferă celorlalți cea mai frumoasă latură a noastră. Aceea care poate să trezească emoții, admirații, poate chiar invidii. Consider că orice haină poate fi adaptată prezentului și faptul că port ținutele mamei, este ceea ce mă diferențiază de alții și mă face specială.
Da, mama era o fashionistă înrăită. Am remarcta acest fapt hoinărind prin pozele din album. Mama deseori îmi spunea: ”Iată vezi fata asta?..acesta e paltonul meu, off și rochița tot. Fetele luau în chirie hainele mele pentru poze :)”. Am rămas și mai surprinsă când mi-a zis că toate aceste hăinuțe erau cusute chiar de ea, după design-ul propriu!
Îmi plac femeile care se fac mai frumoase cu vârsta, și mama îmi este un exemplu demn de urmat.
De la mama, am moștenit câteva rochițe, fustițe și bluzițe. Fiecare din ele având o istorie în spate. Nu le-a păstrat intenționat, am insistat eu, pentru că încă de mică le îmbrăcam și mă visam în ele.
Port ținutele mamei pe care le-am moștenit cu drag și sunt mândră de asta, pentru că complimentele sunt la ordinea zilei. Ținutele mamei mă fac specială! Cred că preferata este rochia bleumarin pe care mama o purta pe când avea vreo 33 de ani, deci rochia are deja peste 30 de ani.
Am păstrat doar ținutele de vară, multe din ele s-au pierdut, dar le puteți vedea în pozele ce urmează. Rochia în flori are 37 de ani, bluzițele aproximativ 20 de ani, și una chiar 41 de ani, fustițele au vreo 15 ani.
Stilul vestimentar al mamei este strâns legat de ceea ce este și ce vrea să tranmită. Este adepta stilului clasic și de fiecare dată adaugă o notă de personalitate în fiecare ținută!
Indubitabil. Lucrurile frumoase niciodată nu vor ieși din vogă. Frumusețea nu are vârstă iar stilul vestimentar este invincibil în fața timpului.
Combin trecutul cu prezentul și reiese cea mai frumoasă față pe care o pot acorda viitorului. Combin stilul mamei mele cu stilul meu și reies eu. Acest sentiment voi încerca să transmit mai departe.
Dar voi aveți curajul să purtați rochiile mamei sau ale bunicii?
Haideți să facem o tradiție din asta!
Ana-Maria Ursu Blog 