Veșnicia s-a născut la sat

         Ador escapadele în sânul naturii, acele momente care te aruncă din zgomotul urban și te lasă dezgolit în fața amintirilor din copilărie și a liniștei. Ador frumusețea sufletului persoanelor dragi mie care au mai rămas la țară, acel colțișor de rai la care mereu caut un refugiu. Am observat o necontenită dragoste de viață la omul din sat, de nenumărate ori acel suflețel inspiră aerul rece dimineața și se uită cu mândrie la grădina lui, la animalele din bătătura. Se duce apoi în câmp să-și vadă pământul.

 

img_3201
Casa Nanei. s. Corlăteni, mun. Bălți

img_2763

El trăiește fără prea multe griji, fără să se întristeze, se bucură și de ploaie, și de zăpadă, și de soare, și de vânt, de ciripitul păsărilor de tot ce îl face fericit. Într-adevăr aceste persoane știu să se bucure de lucruri mărunte. Cred că e cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învățăm.  img_2771

Se pare că, pe măsură ce societatea evoluează, libertățile oamenilor se restrâng tot mai mult, omul e tot mai îngrădit, mai supus regulilor și normelor. El nu mai face ceea ce dorește cu adevarat, ci se conformează și face ceea ce fac și altii. Cumpără un telefon nou, discută ultimile tendințe în materie de muzică, haine, vacanțe și tehnologii informaționale. Dar uită să fie EL însuși în fiecare zi. Trăim căutând idealuri și ne pierdem pe sine.

img_3226
Acum stau și mă întreb: cine este mai fericit? Țăranul sau omul modern?
Am observat o tendință de a promova lucrurile aparent autentice care ne aruncă în trecut: covoare tradiționale, muzică, tradiții, IE, coroane de flori, bucate tradiționale, obiceiuri la diferite sărbători: de la dansatul găinei la nuntă până la săritul rugului. Sunt tradiții cumva uitate, tradiții care din păcate încercam să le dăm uitării, dar acum ne aduc cea mai frumoasă revelație.
De fiecare dată când ajung la țară sunt în euforie, pentru că fiecare colțișor îți aduce aminte de prima cireașă furată (pentru că așa e mai gustoasă), de lalelele culese din grădina bunicii, de primele șotii, călăritul caprei și încă multe altele care mi-a făcut copilăria irezistibil de frumoasă. În perioada sărbătorilor de Paște am fost mai des prezenți pe la țară unde eram alintați cu priveliști nemaipomenite, căsuțe în stil moldovenesc pe pragul căruia părinții își așteaptă copiii și nepoții, mâncăruri delicioase și mese copioase, ciocnitul ouălor și desigur ritualul de   dimineață cu spălatul obrajilor cu ouă și monede.

      img_3223

img_2769

 

Voi ce tradiții interesante aveți?

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.

Lucian Blaga, ”Sufletul Satului

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s